IS in ROMANIAN but how knows it can read it LOL

i'll translate a little dayly.the fragment is the bigigning of one of my storys.
i'm not a good translator so i may use some mistakes or not good words.sorry :roll:
Prolog

ENG-The old man stood up slowly from it's chair,and then he exited to se hi wonderfull,love and fulled flowered garden.He adored that garden,it was anyway almoust every thing he has left and love.he took a deep breath ,smeled the fragrance of his flowers,than he brawled something,turned doddering and enterd in his small and modest house.
Slowly he took some woods(logs) from a corner and trew into the fire.Fire chaught new strenghts,and the water from the cauldron began to boil.Again the old man brawled something,swearing some old memoryes or the life that he has now and straighted to an old book-self.From the he took some plants and threw them into the boiling cauldron.

RO- Batranul se ridica incet de pe scaun apoi iesi sa-si vada minunata si iubita-si gradina,plina de flori .Adora acea gradina,era oricum aproape tot ce iubea si ce-i ramase.Inspira adanc,mirosind mireasma florilor,apoi bolborosi ceva,se intoarse tremurand si intra in modesta sa casa.Incet lua cateva lemne dintr-un colt si le azvarli pe foc.Focul prinse din nou putere,iar apa din cazanul de deasupra.Din nou batrunul bolborosi ceva,injurand amintiri vechi sau traiul de acum, si se indrepta catre un raft ponosit in care avea cateva plante.Le lua si le azvarlin in apa care clocotea.Lua apoi cazanul cu grija de pe foc si-l puse cu greu pe masa,apoi in amintirea vremurilor de alta data incepu sa feredoneze un cantec numai de el stiut:’OOO,unde sunteti voi soldati cu lancilede aur!/unde sunteti bravi soldati cu spade de argint!/Unde…’
-Bah,vo’ luat naiba pe toti!
Apoi batranul incepu sa-si inchida usor dar sigur ochi, si adormi pana cand un trantit de usa i-l trezi.
-Cine-i prostu’!!!zbiera batranul.
Pe usa intra un alt mosneag imbracat intr-o ponosita mantie argintie,avand vechile insemne ale imperiului.Pe cap purta o caciula atat de tipica vrajitorilor.
-Pai cine mai? Rosti bucuros mosneagul.
-Numai neispravitu’ de tine m-ar putea trezi un om batran cand doarme cel mai bine.Ia loc.
Mosneagul se aseza langa batran.
-Si ce mai faci tu?Hmm?mosneagul zambi apoi isi mangaie barba din reflex,apoi isi umezi degetele si-si lungi mustata in timp ce batranul incepu’ a vorbi
Batranul,la azul acestor vorbe,ramase pierdut catva timp in vechi amintiri,uitanduse la focul care mai-naite ardea brav,iar acum se chinuia sa ramana aprins.Asa se simtea si el in interior.Apoi cu o vece stridenta incepu’ a vorbi:
-Ia toarna-ti din ceaiul acesta.
Mosneagul rase,apoi ridica cazanul cu ceai si-si turna intr-o cana de pe masa.Apoi se aseza la loc.
-Eh…vezi tu Dumedor,eu nu prea fac nimic,doar mai lucrez la gradina.nu mai e ca-n trecut.Trecutul a trecut ca un vis frumos acum,dar atunci atat de urat.Cate odata nu-ti dai seama de frumusetea unui lucru doar dupa ce a trecut.
Dumedor incepu din nou a rade si zise cu un glas vesel:
-Nu te-ai schimbat deloc Vondot,daca te-as vedea cu o sabie la brau si imbracat din nou in armura acea argintie,as zice ca m-am intors in timp si-l vad din nou pe Erot Vondot manandu-si ostirile.
Vondot se ridica de pe scaun apoi cu pasi marunti se indrepta catre o camaruta aflata langa semineu.
Dumedor ,in acest timp,”inspecta” casa.In afara de pereti mici si plini de aschi,casa era destul de primitoare.Masa era in mijlocul acestei incaperi,semineu era spre apus,iar spre rasarit se afla un raft plin cu oale linguri si carti vechi.Langa masa se afla un alt raft plin cu ierburi medicinale.Pe ultimul etaj al raftului se afla o lumanare verde,care aredea lin,dand o luminia palida incaperi.Dumedor se rididica de pe scaun si se indrepta catre raftul cu lumanarea,pe care o lua in mana si-o cerceta.Apoi brusc un picur de ceara curse pe mana lui dumedor,acesta urla,puse lumanarea la loc si se aseza pe scaun.
Intre timp Vondot veni din camera alaturata tragand dupa el o ladita din lemn de cedru.Cand ajunse la masa ridica cu greu ladita,punando langa cazanul negru .
-Ei,spuse Vondot,dupa asta ai venit?
Dumedor inspecta ladita,o ridica dar din cauza greutati o scapa din nou pe masa.
-Nu-mi rupe masa neispravitule!
-N-am vrut,ce sa fac daca forta noastra a mai scazut.
-Oho si inca cum.Acum zece ani o puteam ridica fara probleme,acum…,se uita din nou la focul care se stinse insfarsit,… acum de-abia o mai ridic.Acesta e blestemul oamenilor.
Dumedor inspecta din nou ladita apoi o deschise incet.In ea se afla o bucata de metal verzuie si un manuscris.
-Haha,se pare ca nu te-ai putut abtine sa iei bucata asta de zuhictal.
Vondot incepu a rade si el.Intr-un tarziu Vondot se opri din ras si zise:
-Stiu,e foarte valoroasa,de douazeci de ori mai scumpa ca o bucata de aceeasi marime din aur.
-Daaa,si foarte rezistenta dealtfel.Dumedor lua manuscrisul in mana.Acesta era scris cu litere dezordonate dar destul de inteligibile.
-Aici,hmm…ai scris tot ce-ai vazut.E jurnalul tau?
-Da,e un fel de jurnal.Acum…nu mai are nici un rost pentru mine.Speram sa ma intorc in Haj-laruf.Mi-a placut orasul acela.Bucata aceasta e pretioasa dar am luat-o ca amintire.Defapt am luat mai multe.Poti s-o vinzi.sunt ale tale acum,si jurnalul si zuhictalul.s

IS in ROMANIAN but how knows it can read it LOL